Lângă satul în direcţia nordică se înalţă un deal, care după tradiţii este numită Munte de pândire (Leshegy) din cauza că în vârful acestui loc era staţia de gardă a cetăţii Mare de unde înaintau semnele de avertizare provenite din Budvár spre sat dacă s-au apropiat duşmanii.

În coasta stâncos-prăpastios a dealului se află cele două peşteri Kőlik, în care poporul în timpul prăpădiilor a găsit adăpost sigur. Aici sunt două peşteri unul deasupra celuilalt ce sunt aproape inaccesibili. Peştera inferioară, care este 15 paşi lung, şi 10 paşi larg, este boltită regular. La intrare şi acum se vede locul colţurilor care au ţinut uşi rezistente de fier, încă se găseşte loja morii de mână şi hornul vetrei în peşteră. Peştera superioară, unde doar un alpinist abil poate ajunge, este mai mică de dimensiune. De aici o ţeavă de vorbire gravată în stâncă s-a întins în peştera inferioară, prin care -conform tradiţiei- au vorbit pe „limba păsărilor” ca duşmanul să nu înţeleagă.  Din fereastra peşterii superioare au arătat falsul cozonac Kürtős tătariilor.

Legenda ne spune că s-a întâmplat în perioadei invaziei tătarilor, că pe vârful dealului Leshegy s-au aprins semnele de avertizare. Sosirea tătariilor era semnalizată din mare distanţă. Oamenii au cules bunurile lor, au laut alimente cu ei şi s-au retras în peşterile Kőlik. Hoarda tătară când a ajuns n-a găsit nimeni în sat. La urma urmei liderul a auzit că poporul n-a mers departe, ci e ascuns în Kőlik. Tătarii au început atacul, dar din cauza poziţiei zdravene a peşterilor n-au reuşit să le cucerească. Au decis că o să constrângă la renunţare pe săteni prin înflămânzire, aşa că s-au stabilit în fundul dealului. Judele satului era arcaş renumit. El a stat în gura peşterii superioare şi de acolo a ţintit cu săgeata care a ajuns tocmai în inima liderului tătarilor. De la aceasta hoarda tătară s-a uluit, dar a păstrat în continuare blocada. Deja s-au terminat alimentele atât tătarilor cât şi sătenilor, când judele sătenilor a luat decizia că nu vor muri de foame, ci mai mult o să cadă în bătălie, dacă tot îi aşteaptă moartea. A strâns tinerii feciori şi s-a pregătit să răbufnească din peştera când soţiei lui i-a venit o idee. Din paie şi din făina rămasă au făcut un cozonac Kürtős fals şi au arătat tătariilor din peştera superioară şi au strigat: Iată ce mâncare bună avem noi, pe când voi muriţi de foame! Văzând acesta tătarii au dat foc caselor şi au plecat.